Micuta Raza de Soare si Doamna Steluta

Va invit sa descoperiti lumea minunata a Nataliei, o lume plina de culoare si de candoare.

Natalia, aceasta Micuta Raza de Soare, care a venit in viata noastra acum 2 ani si ne-a reinvatat ce frumoasa este inocenta si bucuria de a descoperi in fiecare zi cate un lucru nou.

Cap. I : O fetita si o Stea

A fost odată ca niciodată o fetiță care zâmbea tot timpul. Zâmbetul ei lumina fiecare încăpere, alunga zilele ploioase și le aducea atât de multă veselie celor care o întâlneau, încât au poreclit-o Micuța Rază de Soare. Uneori i se mai spunea și Bulinaș și era alintată în fel și chip – Gogoașă sau Pretzel, deși numele ei era de fapt Natalia.

Cu puțin timp înainte să împlinească doi ani, Micuța Rază de Soare nu-și dorea nimic mai mult decât să descopere lumea întreagă (firește – pornind de la lucrurile delicioase care se găseau în farfurie).

Asemenea aventuri sunt demne de împărtășit cu un camarad devotat, alături de care micile experiențe fascinante ale vieții devin și mai interesante. Așa se explică cum Doamna Steluță, o cântăreață faimoasă din trupa celor care se învârteau noaptea deasupra pătuțului ei, a devenit prietena ei cea mai bună și o însoțea pretutindeni.

Cap. II: Natalia si leaganul

În fiecare dimineață, Micuța Rază de Soare avea foarte multă treabă de făcut. Nu stătea locului deloc, pentru că noi descoperiri o așteptau la locul de joacă, unde mai veneau și alți copii cu felurite jucării, însă niciunul nu avea o Steluță ca a ei.

Parcul era un loc foarte mare, cu mulți copaci care semănau prea mult între ei dar, într-un mod miraculos, fetița reușea de fiecare dată să ajungă chiar în locul ei preferat, la leagăne. Curajoasă și independentă, nu s-ar fi dat jos din leagăn nici în ruptul capului și nici nu-i plăcea să audă că s-a făcut târziu și că trebuia să se întoarcă acasă. Numai gândul la masa de prânz merita un asemenea sacrificiu… sau poate eventual vreun… semn de circulație.

Cap. III: Gogosi si covrigi

Nici nu se poate descrie cât de mare era ispita covrigăriilor și patiseriilor pe lângă care trecea Micuța Rază de Soare în fiecare zi, în drumul ei spre casă. Deși existau atâtea lucruri fascinante pe lume, de la astrele de pe cer, până la indicatoarele din trafic, ce minunății s-ar fi putut compara vreodată cu… gogoșile? Numai Doamna Steluță nu știa ce gust extraordinar avea mâncarea.

Toate felurile de păpică depășeau orice închipuire – în primul rând că miroseau extraordinar, erau delicioase și, la nevoie, puteau fi aruncate și întinse pe haine cu degetul. Așa se explică de ce masa era singura ocazie din întreaga zi când fetița devenea brusc foarte serioasă și stătea locului preț de câteva momente.

Cap. IV: Frunzele si ploaia

Toamna, pe aleile din parc se așterneau covoare de frunze galbene, roșcovane sau maronii, pe care vântul le mătura în grămăjoare misterioase – Micuței Raze de Soare îi plăcea să le exploreze cu mare atenție și, după îndelungi invesigații seriose și amănunțite, s-a dovedit că frunzele căzuseră acolo din copac.

Fetiței îi plăcea să urmărească cu privirea frunzele căzând, până când, într-o zi, i-a picat o picătură de ploaie chiar pe manuta.

Ascunse printre frunzele uscate a mai găsit și fel de fel de buburuze, fluturași, precum și alte gâze mari și mici, pe care nu le-a necăjit niciodată, ci le-a lăsat să zboare liniștite în treaba lor, bucurându-se că a avut ocazia să le întâlnească și pe ele de-a lungul peripețiilor din parc.

Cap. V: Semnele de circulatie

Fiindcă Micuța Rază de Soare ieșea întotdeauna la plimbare conducând propriul vehicul – căruciorul de jucărie, pe care-l împingea singură prin parc, era firesc să cunoască și să respecte cu strictețe regulile de circulație.

Simțul răspunderii impunea să studieze cu grijă indicatoarele din intersecții și să rămână uluită în fața semafoarelor. Dacă întâlnea marcaje enigmatice pe stâlpi, dacă staționarea era interzisă sau dacă sensul era unic, Micuța Rază de Soare știa să se bucure din tot sufletul.

De fapt, ea știa să se bucure de fiecare clipă, oricât de neînsemnată le-ar fi părut altora. Dorința ei de a explora lumea fără teamă și entuziasmul cu care descoperea lucrurile mărunte trădau un soi de înțelepciune vremelnică. Micuța Rază de Soare știa la numai doi anișori cât de frumoasă este viața, pe care deja o înfrunta cu o enormă încântare în fiecare zi.

Povestea ‘’Micuta Raza de Soare si Doamna Steluta’’ este despre iubire, prietenie, multe zambete si curajul de a explora lumea fara bariere.

Multumesc din suflet tuturor celor care m-au ajutat sa duc la bun sfarsit acest proiect minunat :

Entuziasm si suport : bunici, matusi si unchi (cu mic cu mare)

Povestea scrisa cu mult drag : Clara Sigheti

Poze realizate cu mare atentie : Eduard Oti

Ilustratii pictate cu emotie si responsabilitate : Iulia Pracsiu